Un principiu elocvent: acela de a nu-ti pierde visele niciodata

Altfel, lumea ta se va prabusi. Trecusera 35 de saptamani si parca nimic bun nu se prevedea…o secunda de neatentie, si visul ar fi fost spulberat…din nou. Doua suflete, doua trenuri, doua ore magice, doua orase, doua….de fapt a doua sansa.

Soarele isi face aparitia pe cer, se-aude sunetul magic al alarmei….si o motivatie destul de puternica il face sa renunte la somn. In scurt timp, ea primeste un apel…si magia incepe. Un drum lung, facut intr-un timp relativ scurt, un drum care desi parea ca nu se mai termina…s-a dizolvat precum amintirile lor…in vant.

Se apropria cu pasi repezi momentul mult asteptat. Emotii si indignari, frustrari si asteptari…toate erau date la o parte. Acum, dupa ce au indurat atatea obstacole, ii desparteau doar doua lucruri: un gard si doua…doua chestii lipsite de importanta la prima vedere, dar totusi…doua…fara de care el nu ar fi ajuns acolo.

Doua ore magice, doua doze si doua inimi…care bat dupa atata amar de vreme una pentru cealalta…de data asta intr-o singura incapere. Doua ritmuri diferite, doua nume diferite, doua perechi de ochi…dar totusi, aceleasi sentimente. Nu-i asa ca viata poate fi simpla atunci cand vrem? Nu-i asa ca parca o data facut pasul, totul ti se pare mai usor?

Ihm, credeai ca va dura prea mult? Credeai ca bariera asta nenorocita se va evapora pur si simplu? N-ar fi corect si nici plauzibil sa se intample asa…viata e greu dar frumos. Noi suntem doi dar totusi nu, deci hai sa fim din nou copil.

Morala e simpla: Nu lasa pe luni ce poti face si miercuri.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *