Sfarsitul e aproape

Sfarsitul? Adica finalul finalurilor? Da! Asta e momentul in care te trezesti dimineata. Nu te trezesti ca asa ai fi vrut ci pentru ca ai auzit o explozie mare. Sari din pat, si fugi la geam. Uitandu-te pe fereastra, vezi ceva ciudat. Cerul este rosu, prea rosu pentru ora aia… Curand, te uiti la centrala nucleara din departare. Iti dai seama ca ceva s-a petrecut acolo.

Se trezeste si ea. Vine langa tine, si o iei in brate. Va uitati amandoi pe geam…si intelegi ca sfarsitul e aproape. O saruti pe frunte si ii spui ca totul va fi bine…nici macar tu nu crezi asta. Incepi sa tremuri. Frica de moarte? Sau frica de necunoscut? In curand pamantul se cutremura. Ea incepe sa planga si te strange in brate…se agata de tine si nu poti sa te misti.

Ii spui la ureche “te iubesc, hai sa ne salvam”….in secunda urmatoare geamurile casei se sparg. Realizezi ca ai muncit o viata pentru nimic. Te-ai agitat degeaba, nu ai dat importanta lucrurilor speciale din viata ta, nu te-ai bucurat de fiecare rasarit de soare privit, nu te-ai bucurat de linistea unei dimineti…ai trait degeaba? In acele momente de groaza, ti se deruleaza prin fata ochilor toate momentele frumoase prin care ai trecut. Senzatia de slow-motion te zapaceste…iti vezi copilaria, vezi momentul absolvirii si toate clipele speciale..incepi sa-ti juri ca daca veti scapa cu viata te vei schimba.

Vei da importanta la tot ce n-ai dat pana acum, vei calatori mai mult, vei face fapte bune, vei iubi mai mult.. Iti vine sa urlii…realizezi ca pierzi tot, absolut tot ce ai facut pana acum si ca nu ai ce face..esti neputincios, esti veriga slaba din lantul vietii. Iei telefonul. Incerci sa suni pe cineva apropiat. Ai vrea sa auzi vocea calda a mamei, sau ai vrea sa-l auzi pe tatal tau incurajandu-te…ai nevoie de ei in aceste momente dificile. Nu ai semnal..dupa atatia ani in care nu ai dat importanta, iti simti inima cum bate, simti adrenalina cum pulseaza…traiesti clipa la maxim.

Iesiti afara din casa. Chiar daca nu vezi, stii ca e ceva in aer. Dusmanul invizibil va oboseste, va ia si ultima speranta de salvare…in vitrina magazinului vezi o rochie de mireasa, atunci ii promiti ca daca veti scapa ai vrea sa o vezi in rochie de mireasa, alaturi restaurantul chinezesc la care obisnuiati sa luati cina este gol…geamuri sparte, o lumina slaba se zareste undeva in spate..ii promiti ca veti manca zilnic acolo daca veti scapa…alergati mai tare spre necunoscut, si apuci sa o mai privesti o data in ochi si sa-i spui ca o iubesti. Cazi in genunchi, te uiti la ea si simti ca nu mai ai aer. In doua secunde te-ai stins..ai trait degeaba. N-a ramas nimic dupa tine, sau daca a ramas, nimeni nu-si va aminti de existenta ta, de ce ai facut pentru lumea asta.

Tu, cititorule…vei fi mai atent la ce se intampla in jur?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *