Pixul meu de licean

Ah, de când n-am ai aberat pe blog, dar acum am o mică poveste ce-mi stă pe creier de câteva zile. De când cu tehnologia asta, din ce în ce mai rar mă trezesc cu pixul în mână ca să scriu ceva, de cele mai multe ori mâna și pixul se întâlnesc pentru a da vreo semnătură fapt pentru care m-au apucat nostalgiile anilor de liceu când nu-mi permiteam un laptop și chiar așa, nu m-ar fi ajutat prea mult. Îmi aduc aminte că prin clasa a IX-a m-am dus să-mi iau „pix de licean” că cele folosite în generală mi se păreau lipsite de motivație.

Am luat librăriile la rând pentru a căuta pixul perfect pentru în majoritatea locurilor erau aceleași tipuri pe care le aveau toți ia eu voiam ceva pixuri personalizate, sar măcar mai puțin comune, care să fie doar al meu. În cele din urmă am găsit ceva pe gustul meu, l-am luat mândru de pe restiera și-am fugit la liceu. Un pix care mi-a fost alături timp de 4 ani de zile iar acum zace printr-un sertar, fiind înlocuit de… tastatură.

Voi mai scrieți cu pixul?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *