Pentru ce?

Ti-a aparut in fata ochilor si nu iti venea sa crezi. O stiai dusa….. Disparuse acum sase luni si nu mai daduse un semn de viata. Nu raspundea la telefon, nu raspundea nimeni la usa ei, nu mai stiai nimic de ea, insa ai sperat. Ai sperat pana in ultima clipa, si cand ai vazut-o ai ramas socat. Ai fi vrut sa o certi, sa-i reprosezi ca nu ti-a spus nimic, insa nu poti..o imbratisezi si simti cum incepe sa planga pe umarul tau. Te uiti la ea, si o intrebi ce are. Iti raspunde simplu, insa iti da de gandit: “mi-a fost dor”. Mii de intrebari iti bombardeaza mintea, insa nu poti sa spui nimic, nimic decat un simplu “te iubesc”.

Plecati tinandu-va de mana. Plecati spre mare, locul unde mereu va intalneati, unde puteati sa fiti relaxati, fara grijile de zi cu zi, fara probleme care va macinau, doar voi doi si marea. Adoarme pe umarul tau in tren. Te uiti la ea si inca nu-ti vine sa crezi ca e langa tine. Credeai ca nu va veti vedea niciodata, credeai ca totul s-a sfarsit, insa nu e asa.

Esti bucuros ca e langa tine, insa in acelasi timp furios. Furios pentru ca nu stii unde a fost, furios pentru ca nu ti-a spus, sau poate furios pe tine, pentru ca ai asteptat sa treaca prima saptamana fara sa-i dai macar un telefon. Se trezeste dupa 30 de minute. Se uita speriata la tine, te pupa pe obraz si coboara in gara in care din intamplare erati opriti. Stai cateva secunde, incerci sa-ti dai seama ce se petrece, si cobori in fuga din tren. Mai stai din nou cateva secunde pana sa fugi spre ea, si asisti la ce nu ai fi vrut sa vezi vreodata. Se arunca in fata trenului ce se pusase in miscare. Visele ti se naruiesc, o durere in piept iti apasa parca pe suflet, si nu ai ce face. Cazi in genunchi si te intrebi “de ce”. Astepti un raspuns pe care probabil nu-l vei primi niciodata.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *