Mananc, deci exist!

Sunt adeptul mancarurilor fast-food. Shaorma imi incanta simtul olfactiv…mor de pofta cand simt miros de placinta cu mere, pateuri calde sau alte grozavenii…insa ma abtin sa mananc carne de pui in altceva decat shaorma. Imi place pizza dar imi plac si cartofii prajiti, mananc sarat…nu foarte gras, insa destul ca sa-mi ingrijorez medicul de familie ( pe la care n-am mai dat de vreun an ).

Incerc pe cat posibil sa iau masa acasa, fiindca stiu ca daca apuc sa mananc in oras…voi pune kilograme in plus, desi asta nu mai e o problema…deja a devenit obisnuinta. Mananc destul de repede, in sensul ca mananc cu pofta…si prostie mai mare ca asta nu cred ca exista. Trebuie sa mancam incet, fara sa ne grabim…si mai ales, sa mancam la masa. Nu-mi aduc aminte clipa in care am mancat la masa ultima data…eu mereu fac altceva in timp ce mananc. Ori ma uit la televizor, ori stau la calculator, ori merg pe strada…insa niciodata nu stau la masa

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *