In ce lume traim?

Cu totii ne-am intrebat, poate de multe ori: “In ce lume traim? De ce sunt oamenii atat de dusmanosi si invidiosi?”. Eu unul, m-am intrebat de multe ori insa nu am gasit un raspuns, ori daca l-am gasit, n-ar avea rot sa incep sa scriu despre asta acum.

O zi oarecare din viata mea: dupa o noapte infernala in care aproape ca nu am dormit, fiind atent la certurile vecinilor de la 3, ma trezesc dimineata cu o fata acra, fac un dus rapid, ma imbrac..si ma indrept spre scoala. Ajuns acolo, constat spre surprinderea mea..ca usile sunt inchise. Abia atunci imi amintesc, ca azi e sambata, in mortii mei!

Nu imi pare rau, caci ma gandesc…”mai dorm putin cand ajung acasa”. Daca tot am iesit, profit de ocazie si merg sa fac niste cumparaturi…sunt in fata trecerei de pietoni..nimeni nu-mi da prioritate. Imi fac curaj si pun piciorul pe asfalt..unu opreste exact in fata mea…pune frana brusc, scoate capu`pe geam si imi spune sa ma duc…la origini. Il tratez cu aceeasi delicatese, si-i explic frustratului ca este obligat sa opreasca la trecerile de pietoni.

Ajung la magazin, imi fac cumparaturile si ma indrept spre casa. In spatele meu, un domn cu o sticla de apa minerala. Ii spun sa treaca in fata, sa nu astepte atat dupa mine. Omu se conformeaza, nu mersi, nu futute-n gat..nimic. M-am obisnuit cu nesimtirea oamenilor…pana la urma, trebuia sa-l las acolo sa astepte.

Pe deasupra, ii face semn unei doamne in varsta…aceasta vine, si isi varsa produsele pe banda rulanta..exact in fata mea. Nesimtirea n-are limite…ii las, da-i in mortii lor..nu mor pentru cinci minute de asteptare. Ies din magazin si ma indrept spre casa. In fata mea, un grup de babe..scuze, femei de 60-70 de ani. Ocupau tot trotuarul..si discutau despre fustele scurte ale fetelor din ziua de azi. Le depasesc pe strada, caci pe trotuar n-aveam sansa…

Am ajuns acasa, acum plec din nou….oare ce ma asteapta in continuare?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *