Fortareata

Vad un pescarus frumos ce zboara liber…as vrea sa zbor si eu cu el, dar privesc…si vad o caramdia din fortareata ce s-a construit cu timpul in jurul meu, si ma sperii…

Vreau sa zbor cu el dar el zboara prea liber si prea departe…cum sa-mi parasesc fortareata?…zbor…dar zborul meu e in jurul fortaretii, zbor..dar mereu ma intorc la ea, zicand ca zbor liber…cum as zbura liber cand inca ma intorc aici?

Credeam ca sunt liber, dar nu e asa. Sunt ca puscariasul iesit din inchisoare…e liber, dar nu stie ce face cu libertatea lui. Nu pot sa zbor liber pana ce inca sunt atasat de inchisoare…nu pot zbura liber in doi pana ce singur nu pot sa o fac, sau poate ca nu vreau sa zbor liber…poate sunt prea atasat de fortareata si mi-e greu sa o las…dar vreau sa o las, dar de ce as lasa-o? De ce sa nu o sparg..nu am nevoie de ea…

Cu ochii mintii sparg fortareata…ce bine e, ce bucurie m-a cuprins…ce fericire si ce libertate. Ah, zambesc iar. Nu e greu, e chiar usor, adica cel putin..e placut.

Invat si eu sa zbor, si cand zborul meu liber va fi..voi privi la acel pescarus si ii voi multumi pentru ca m-a facut sa inteleg ca inca sunt liber.

Ah, imi multumesc si mie pentru ca inteleg, pentru ca potpentru ca vreau, pentru ca vom reusi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *