E iarasi dimineata, ochii refuza sa priveasca

Obosit si parca trecut, visez cu ochii deschisi la zilele in care ma trezeam zambind, zile ce par a fi disparut undeva in trecutul involburat al ultimelor luni. Am incetat de mult sa mai cred in miracole si totusi, undeva in adancuri staruie ideea ca cineva se joaca cu un intrerupator…pe care scrie distinct numele meu…oricum, nu conteaza!

Inca o chestie proasta, asa ca ignor gandul si ma duc in directia usii de la baie….ma opresc sprijinind chiuveta, si ma uit lung la cel din oglinda. Ma privesc, ma recunosc si totusi nu mai stiu cine sunt….stiu ca-s mai mult decat ceea ce vede ochiul, dar cumva, nimic din ceea ce este bun in mine nu pare a fi vizibil. Pe unde trec, in jurul meu starnesc doar contradictii, enervez, plictisesc…de parca, cumva, pot scoate ceea ce este mai rau din cei aflati in jurul meu.

Zambesc fals…si memoria face un salt in trecut, un salt la “ingerasul meu”…stiti voi, tipul caruia trebuia sa te rogi in fiecare seara, inainte de culcare pentru protectie si purtare de grija.
Daca ingerii astia sunt buni, atunci de ce mai trebuie sa ne rugam la ei?

Pentru ca ne nastem degeaba, pentru ca uneori ne nastem prea batrani, pentru ca traim fara rost si fara dorinta, pentru ca traim de frica sau din datorie, pentru ca traim din ambitie sau din mandrie, pentru ca traim din lene sau inconstienta, pentru ca viata inseamana suferinta si rareori fericire.

Pentru ca fericirea are pete si e trecatoare, pentru ca suferinta ne ingroapa visele si ne urateste, pentru ca galagia e la mare moda, pentru ca pierdem atatea ocazii de a tacea, pentru ca dragostea adevarata exista. Acolo undeva, pentru ca a crede in tine insuti inseamna sa te minti, pentru ca exista oameni in fata caror ne e rusine de lipsa rusinii lor, pentru ca avem atatea motive sa ne rusinam si de noi insine.

Pentru ca esenta e adesea..doar un alt nume pentru golul interior, pentru ca preferam sa credem in loc sa incercam sa cunoastem, pentru ca nu putem cunoaste nimic cu adevarat, pentru ca a nu spera inseamna a imbatrani inainte de vreme.

Sa mai scriu? Imi cam bat tastatura de pomana cautand cuvinte care sa exprime ceea ce poate fi doar simtit si nicidecum exprimat ori explicat.

Intorc spatele noptii ce ma asteapta si ma las furat de ganduri, cautand justificari intr-o lume in care logica a incetat sa se mai aplice si raspunsuri intr-un suflet in care bantuie doar o sumedenie de intrebari.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *