Ciudata magarie

Merg…ma tarasc pe strazi ca un om singur pe lume…trec pe langa batrani, oameni suparati, oameni fara adapost…ma uit in ochii lor si parca le citesc viata. Imi imaginez cum au trait, cat de fericiti au fost…si de-odata ceva imi eclipseaza imaginatia. Probabil e lucrul ala pentru care au ajuns asa.

Mi-e mila de ei, ma cuprinde nostalgia cand ii vad. Si in momentul ala, ma intreb din nou: Ce e viata? De ce nu e corecta? De ce unora le e bine si altora nu. De ce trebuie sa existe oameni bogati si oameni saraci. De ce sunt oamenii bolnavi si de ce indiferenta este atat de mare.

Multi ma considera o fiinta plina de mine, altii ma considera lipsit de zel, ceilalti spun ca sunt un geniu pustiu, cei de aici spun ca sunt o persoana indiferenta…cei de acolo sunt ca sunt o persoana fara scrupule. Tot ce stiu e ca sunt om…

Sunt om si am ratiune, am pasine, judecata si sentimente…am sentimente atat pentru obiecte si persoane, cat si pentru gesturi, obiceiuri si animale.

Iubesc gesturile marunte care ascund semne mari de afectiune. Iubesc obiectele care-mi amintesc de persoanele importante din viata mea. Iubesc obiceiurile mici si stupide de care nimanui nu-i pasa dar care pentru mine inseamna mult.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *