Bucureștiul ar fi mai frumos fără oameni

În pasajul de la unirii ai cam 5 metri lățime. Loc să treacă și mă-ta aia grasă, dacă mă întrebi pe mine.
Eu mergeam pe dreapta, că mă duceam. Ceilalți din sensul opus trebuiau să meargă tot pe dreapta – că și ei se duceau. Pe lângă oamenii beți care se întorceau din cluburi, l-am văzut. El era: Arnold în tinerețe.

Cu mersul un pic legănat, un pic mai înalt ca mine (lol, da), dar de 1,5 ori mai slab și cu ochelari – venea în mare viteză spre mine. Așa că m-am pregătit de ciocnire, știam că e prost. Și a intrat, nu prea m-am clintit. Bine pregătit. S-a zguduit un pic, motiv pentru care – m-am întors și i-am tras un picior – așa, de bună dimineața.

Cu vocea lui suavă m-a întrebat “De ce dai cu piciorul”. Păi în principiu, am un ghiozdan de vreo 8kg în spate. Mă ține la umeri și nu pot cu pumnul, cam de-aia. Așa că i-am tras și o umbrela pe cap și mi-am văzut în continuare de drum. Era 5:45. Bucureștiul ar fi mai frumos fără oameni.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *