Am găsit într-un sfârşit nişte ciorapi care să-mi placă şi mie

Aici în Bucureşti ciorapii nu prea se rup, asta am observat. Am unii de la începuturi şi doar se scămoşează, dar nu se rup niciodată. Nici ciorapii nu se mai rup acum, cred că vine venirea.

Urăsc ciorapii ăia lungi. E posibil să-mi vină până la genunchi, dar eu am genunchii mai sus decât orice ciorap pe care-l găseşti pe piaţă, aşa că niciodată nu-mi vin ciorapii până la genunchi. Mie-mi plac doar ciorapii ăia scurţi, că-i dau repede jos.

Dar îi mănâncă maşina de spălat. La fiecare spălare, nebuna înghite cel puţin trei, patru. Niciodată o pereche, câte unul din fiecare, de preferat unul alb şi doi negri, cât să nu mai am eu ciorapi compleţi. Aşa că dă-i în pula mea de ciorapi compleţi, eu uneori am un ciorap alb şi unul negru. Doar maşina de spălat e de vină, nu ciorapii. Eu am teneşi de-ăia înalţi, de repăr şi oricum nu se văd ciorapii.

Oricum, din punct de vedere al ciorapilor, este bine în Bucureşti. Dacă n-ai cap, vai de picioare. Asta e concluzia, v-am mai zis eu cu ciorapii şi-astă iarnă – prin noiembrie, de crăciun.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *